Fibroza cardiacă în creștere: noi descoperiri salvează vieți!

Fibroza cardiacă în creștere: noi descoperiri salvează vieți!

Fibroza cardiacă este o boală progresivă care duce la formarea de țesut conjunctiv în mușchiul inimii. Acest lucru are consecințe grave asupra performanței pompei și poate duce la întreruperea transmisiei semnalului electric. Un studiu recent al Universității din Freiburg și al Institutului de Tehnologie Karlsruhe (KIT) a arătat că fibroza cardiacă poate contribui în mod semnificativ la apariția aritmiilor cardiace, care pot fi deosebit de periculoase în timpul efortului fizic. Tare KIT Înțelegerea conductivității electrice în fibroza cardiacă a fost până acum insuficient cercetată.

Echipa de cercetare a folosit modele bazate pe computer și gemeni digitali pentru a-și aprofunda descoperirile. Imaginile optice și modelele computerizate 3D ale inimii de șoarece au arătat că țesutul fibrotic acționează ca un „filtru trece-jos” asupra semnalelor electrice. Acest lucru poate duce la transmisia încetinită sau blocată a impulsurilor electrice. Acest lucru este deosebit de relevant pentru cardiomiopatia aritmogenă, o boală genetică a mușchiului cardiac care apare adesea la tineri.

Cardiomiopatie aritmogenă

Cardiomiopatia aritmogenă (ACM) este o boală genetică a mușchiului inimii caracterizată prin țesut fibrogras din miocard. Această condiție poate duce la aritmii ventriculare și moarte subită cardiacă, cum ar fi NCBI descrie. Ipotezele anterioare conform cărora ventriculul drept a fost afectat în primul rând s-au dovedit a fi prea înguste. Poate fi afectat și ventriculul stâng.

Diagnosticul acestei boli este adesea multiparametric, cu criterii specifice elaborate de comitete internaționale de experți. Tratamentul urmărește prevenirea morții subite cardiace și ameliorarea simptomelor insuficienței cardiace. Opțiunile posibile de tratament includ implantarea unui defibrilator, terapiile medicamentoase și ablația cu cateter.

Diagnosticul aritmiilor cardiace

Medicii pun adesea un diagnostic preliminar de aritmie cardiacă pe baza simptomelor. Factorii importanți sunt apariția palpitațiilor și circumstanțele în care acestea încep și se termină. Sunt utilizate diferite proceduri de diagnosticare pentru a determina cu precizie tipul și cauza aritmiilor. O electrocardiogramă (ECG) este cea mai comună modalitate de a înregistra semnalele electrice care declanșează bătăile inimii, relatează MSD.

Monitorizarea pe termen lung a ritmului cardiac poate fi efectuată utilizând aparate ECG portabile care pot fi utilizate pe perioade cuprinse între 24 de ore și două săptămâni. În unele cazuri, un dispozitiv de înregistrare implantabil poate fi chiar necesar pentru a diagnostica aritmii rare și periculoase.

Combinația dintre rezultatele cercetărilor moderne privind fibroza cardiacă și metodele de diagnostic stabilite pentru detectarea aritmiilor cardiace ar putea fi de mare beneficiu pentru practica clinică. Testele de stres direcționate sunt cruciale pentru diagnostic, în special la pacienții cu cardiomiopatii aritmogene, și ajută la optimizarea diagnosticului și a tratamentului.