Lăcuste într-o misiune monstru: cum o proteină controlează formarea roiului!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Universitatea din Konstanz cercetează plagi de lăcuste și noi modele de comportament colectiv pentru a îmbunătăți securitatea alimentară.

Die Universität Konstanz forscht zu Heuschreckenplagen und neuen Modellen kollektiven Verhaltens, um Ernährungssicherheit zu verbessern.
Universitatea din Konstanz cercetează plagi de lăcuste și noi modele de comportament colectiv pentru a îmbunătăți securitatea alimentară.

Lăcuste într-o misiune monstru: cum o proteină controlează formarea roiului!

Pe 9 martie 2025, apar noi descoperiri științifice despre comportamentul lăcustelor și impactul acestora asupra securității alimentare. Cunoscuți pentru că funcționează în roiuri mari, lăcustele deșertului au potențialul de a avea un impact asupra aprovizionării cu hrană a aproximativ unul din zece oameni. Aceste constatări au fost obținute prin cercetarea Clusterului de excelență „Comportament colectiv” de la Universitatea din Konstanz, care a fost efectuată în timpul unei ciume de lăcuste în Africa de Est în 2020.

O constatare cheie a acestor studii este apariția roiurilor de lăcuste. Acestea se formează atunci când animalele tinere care nu zboară se grupează și merg activ către noi pășuni. Cheia pentru controlul acestor dăunători constă în înțelegerea mișcării în interiorul roiului. În mod tradițional, modelele mișcărilor colective ale animalelor se bazau pe conceptul de „particule autopropulsate”. Acestea presupun că animalele se orientează pe direcția de mișcare a vecinilor lor. Dar cercetările arată că această presupunere nu este adevărată.

Noul model de comportament al lăcustelor

Rezultatele publicate în revista științifică Science infirmă modelele clasice. Lăcustele nu se orientează pe direcțiile de mișcare ale semenilor lor. În schimb, formarea grupului lor urmează un nou model cognitiv bazat pe impresii senzoriale vizuale coerente. Experimentele din mediile de realitate virtuală au arătat că lăcustele nu au urmat direcția, ci mai degrabă o abordare frontală a unuia dintre cele două roiuri virtuale. Acest lucru sugerează că calitatea informațiilor vizuale este crucială pentru deciziile lor de mișcare.

În plus, studiile au descoperit că lăcustele ar trebui privite ca subiecți cognitivi care percep activ împrejurimile lor. Această înțelegere ar putea nu numai să permită strategii mai bune de a reține roiurile de lăcuste, dar ar putea găsi și relevanță în domenii precum robotica și inteligența artificială.

Influența factorilor de mediu asupra comportamentului turmei

În paralel cu aceste rezultate ale cercetării, există constatări despre factorii care duc la formarea roiurilor. Lăcustele migratoare sunt de obicei creaturi solitare care mănâncă anumite plante. Cu toate acestea, în perioadele de secetă, când rezervele de alimente sunt limitate, comportamentul lor se schimbă dramatic. O echipă europeană de cercetători a descoperit că o anumită proteină cunoscută sub numele de kinaza A declanșează comportamentul social al lăcustelor. Acest lucru are ca rezultat creșterea activității, o schimbare a culorii în roșu și formarea de roiuri uriașe capabile să curețe suprafețe mari.

Aceste schimbări se pot întâmpla în câteva ore, deoarece animalele, motivate de foame și frustrare, caută noi pășuni. Cercetările arată, de asemenea, că chiar și o anumită doză de proteină poate declanșa formarea unui comportament de roire. Prin urmare, strategiile care vizează blocarea acestei proteine ​​ar putea fi utile în prevenirea viitoarelor ciumă și, astfel, îmbunătățirea securității alimentare în regiunile afectate.

În rezumat, cercetările actuale de la Universitatea din Konstanz și studiile însoțitoare ilustrează complexitatea și dinamica comportamentului roiului de lăcuste. Aceste descoperiri ar putea nu numai să transforme înțelegerea plagilor de lăcuste, dar au și implicații de anvergură pentru gestionarea unor astfel de provocări ecologice.

Pentru informații mai aprofundate despre plagi de lăcuste și mecanismele din spatele lor, vizitați articolele din Universitatea din Konstanz, Science.de și alte studii cuprinzătoare.