Vânători din Epoca de Piatră: Cercetătorii dezvăluie mobilitatea în Valea Mgwayiza!

Vânători din Epoca de Piatră: Cercetătorii dezvăluie mobilitatea în Valea Mgwayiza!

O echipă internațională de cercetare Universitatea din Tübingen iar Societatea Senckenberg pentru Cercetare Naturală a examinat mobilitatea vânătorilor și culegătorilor din epoca de piatră din sudul Africii. Accentul este pus pe regiunile din Valea Mgwayiza din Eswatini, la granițele cu Africa de Sud și Mozambic. Cercetătorii au analizat unelte din piatră prelucrată din situri vechi de până la 40.000 de ani și au tras concluzii despre mișcările oamenilor timpurii.

Echipa, condusă de Dr. Gregor D. Bader, și-a publicat rezultatele în Journal of Archaeological Science. Studiul include o varietate de situri și surse de materii prime care ajută la înțelegerea căilor vânătorilor și culegătorilor. Materiale importante, cum ar fi jaspul roșu, calcedoniul verde și chert negru au fost colectate de acești oameni timpurii. Rezultatele studiului arată că au parcurs distanțe impresionante, cuprinse între 30 și 100 de kilometri.

Materii prime și analiza lor geochimică

Cercetarea folosește colecții de la Muzeul Național din Lobamba și se concentrează pe artefacte din piatră din siturile Hlalakahle, Siphiso, Sibebe și Nkambeni. Împreună cu Dr. Brandi MacDonald de la Missouri Research Reactor au folosit analiza de activare a neutronilor pentru a determina originea pietrelor. Această analiză geochimică a amprentei a permis alocarea geografică a materiilor prime. Ceea ce este izbitor este că uneltele din calcedonie verde și jasp roșu au aceeași amprentă ca și depozitele din Valea Mgwayiza.

Cercetarea a mai constatat că pietrele ar fi putut fi transportate prin râuri locale, deși existau distanțe mari între surse și locuri. Un aspect important este recunoașterea faptului că preferințele de culoare s-au schimbat în timp. În timp ce chert alb-negru și calcedonie verde erau populare în epoca de piatră de mijloc, jaspul roșu a fost preferat în epoca de piatră de mai târziu. Studiul se intitulează: „Decodificarea cunoștințelor vânătorului-culegător și alegerea selectivă a materiilor prime litice în timpul epocii de piatră de mijloc și târzie în Eswatini”.

Legături genetice între Europa și Africa de Nord

Un alt domeniu important de cercetare este conexiunile genetice dintre vânătorii europeni timpurii și populațiile nord-africane. Ultimele studii despre istoria genetică a Maghrebului de Est, publicate în revista de specialitate Natură, arată că oamenii din această regiune, care include Tunisia modernă și nord-estul Algeriei, au avut strămoși europeni în urmă cu mai bine de 8.000 de ani.

Analiza ADN-ului a nouă persoane din situri arheologice cu o vechime cuprinsă între 6.000 și 10.000 de ani oferă primele dovezi genetice ale călătoriilor pe mare din Epoca de Piatră prin Marea Mediterană. Aceste descoperiri se bazează pe descoperiri genetice directe și completează săpăturile arheologice. David Reich, un genetician al populației la Harvard Medical School, subliniază că există un decalaj în cunoștințele despre istoria Africii de Nord. Spre deosebire de Magrebul de Vest, unde moștenirea fermierilor europeni a predominat, în Magrebul de Est moștenirea originală a fost păstrată, în timp ce oamenii au continuat să trăiască ca vânători și culegători, în ciuda introducerii animalelor de fermă.

În plus, s-a descoperit că un bărbat din situl tunisian Djebba are aproximativ 6% din ADN-ul său provenind de la vânători și culegători europeni. Aceste descoperiri dovedesc că au existat întâlniri între strămoșii nord-africani și europeni în urmă cu aproximativ 8.500 de ani. Analiza mai arată că obsidianul din insula Pantelleria a fost găsit în siturile arheologice tunisiene, indicând contacte comerciale.

Se crede că vânătorii și culegătorii au călătorit peste Strâmtoarea Sicilia în canoe de lemn. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că multe posibile escale care ar putea fi importante pentru explorarea acestor rute sunt acum sub apă. Rosa Fregel, care este implicată în studii, descrie descoperirea ca fiind semnificativă și se așteaptă la alte surprize de la cercetările viitoare.

Discurs de genealogie raportează că analizele ADN antice confirmă ipotezele scheletice existente și arată rezistența genetică a Maghrebului de Est. Această zonă prezintă o influență agricolă europeană mai mică și este o sursă valoroasă pentru înțelegerea migrației și adaptării populațiilor în epoca de piatră.