Cooperare animală: caracatițe și pești vânează împreună!

Cooperare animală: caracatițe și pești vânează împreună!

Colaborarea dintre diferite specii de animale este nu numai fascinantă, ci și răspândită în natură. Cercetările actuale arată că comunitățile dintre diferite specii constau adesea într-o rețea complexă de interacțiuni. O atenție deosebită este acordată cooperării dintre caracatițe și peștii de recif, care nu numai că servește la obținerea hranei, dar permite și o perspectivă mai profundă asupra abilităților cognitive ale speciilor implicate. Biologul Eduardo Sampaio de la Clusterul de excelență din Konstanz „Comportamentul colectiv” și Institutul Max Planck pentru Biologie Comportamentală au examinat acest subiect mai detaliat împreună cu psihologi de la Universitatea Cambridge și Stazione Zoologica Anton Dohrn. Universitatea Campus din Konstanz raportează că articolul actual din revista Current Biology aruncă lumină asupra bazei cognitive a acestui tip special de cooperare.

Caracatițele și peștii de recif arată cum atacurile coordonate cresc probabilitatea de a prinde prada. Peștii le spun caracatițelor unde se ascunde prada, în timp ce caracatițele pot crește succesul de vânătoare al ambelor specii, înfășurându-se inteligent sau sperie prada din ascunzișurile lor. Acest lucru necesită o flexibilitate remarcabilă în comportamentul caracatiței, care trebuie să își adapteze abordarea la circumstanțe și la cerințele partenerului său de vânătoare. Pe această bază, se discută și posibilitatea ca peștii care exploatează această cooperare să riscă consecințe negative. Prin urmare, studiul se concentrează pe subiecte precum procesarea semnalului, specializarea rolurilor și luarea dinamică a deciziilor. Aceste noi descoperiri deschid perspective interesante asupra inteligenței animalelor și subliniază faptul că complexitatea socială și abilitățile de rezolvare a problemelor trebuie să apară nu numai în cadrul unei specii, ci și între specii.

Abilități cognitive și de rezolvare a problemelor

Dar comportamentul inteligent nu este observat doar în habitatele maritime. Există numeroase exemple de abilități remarcabile de rezolvare a problemelor în lumea animală. Cimpanzeii folosesc unelte pentru a sparge nuci de peste 4.300 de ani. Săpăturile din Coasta de Fildeș au documentat acest lucru prin găsirea de pietre cu urme de uzură care indică utilizarea de către cimpanzei. Cele mai moderne studii arată că păsările precum corbii și corbii au și o inteligență excepțională. Aceste animale sunt capabile de soluții complexe la probleme, cum ar fi aruncarea nucilor pe drumuri pentru ca mașinile să se spargă. Cunoașterea planetei subliniază faptul că unii corbi vizitează în mod special trecerile de zebră pentru a obține hrană în siguranță.

În plus, corbii crescuți într-un mediu protejat de oameni arată capacitatea de a gândi soluții în capul lor înainte de a le aplica în practică. Această capacitate de a transfera experiențele anterioare în situații noi este considerată cheia inteligenței animalelor. Cu toate acestea, inteligența nu se limitează la un anumit tip sau comportament, ci se diversifică în diferite forme, cum ar fi inteligența artizanală, ecologică și socială.

Un alt exemplu care ilustrează complexitatea inteligenței animalelor este comportamentul stârcilor de mangrove, care aruncă crengi în apă ca momeală. Această capacitate de a-și asigura hrana pentru sine arată că inteligența are multe fețe și nu este determinată doar de dimensiunea creierului. Chiar și animalele cu creier mai mic, cum ar fi stelele de mare și crabii, demonstrează o inteligență socială și de mediu remarcabilă.

Pe scurt, cercetările privind inteligența animală și cooperarea între specii oferă noi perspective asupra înțelegerii comportamentului social. Studiile lui Sampaio și a colegilor săi ne extind considerabil cunoștințele despre complexitatea vieții în regnul animal. Fie în apă sau pe uscat, capacitatea animalelor de a coopera și de a rezolva probleme dezvăluie cât de adânc înrădăcinate sunt rădăcinile vieții sociale în natură.