Cercetătorii descoperă noi rămășițe de supernovă în LMC!

Cercetătorii descoperă noi rămășițe de supernovă în LMC!

Cercetătorii de la Universitatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg (FAU) au făcut progrese remarcabile în cercetarea rămășițelor de supernove din Marele Nor Magellanic (LMC). Această galaxie satelit, situată la aproximativ 160.000 de ani lumină de Pământ, joacă un rol cheie în cercetarea astrofizică. În timp ce marginile exterioare ale LMC fuseseră puțin explorate anterior, astrofizicianul Manami Sasaki și studentul absolvent Federico Zangrandi au descoperit două rămășițe necunoscute de supernovă, indicând o activitate stelară explozivă în această regiune. Acest lucru ilustrează faptul că evenimente astrofizice semnificative au loc chiar și la periferia LMC.

Supernovele sunt etapele finale spectaculoase ale stelelor formate prin explozii masive care ejectează cantități mari de materie în spațiul interstelar. Pe baza analizelor rămășițelor, cercetătorii bănuiesc că cele două stele au explodat în urmă cu aproximativ 20.000 de ani. Această descoperire ar fi putut fi influențată de interacțiunile dintre LMC, Micul Nor Magellanic și Calea Lactee, care ar fi putut face ca stelele să fie scoase din orbitele lor originale.

Importanța compoziției chimice

Un element central al cercetării este compoziția chimică a materiei emise. Abundența elementelor grele, cum ar fi fierul și oxigenul, a fost studiată în detaliu. Aceste elemente sunt cruciale pentru evoluția chimică a universului și contribuie la formarea de noi corpuri cerești. Cercetătorii speră că rezultatele lor vor oferi o imagine mai clară a istoriei LMC și a interacțiunilor sale cu Calea Lactee. În plus, ar putea fi dezvăluite diferențe între rămășițele de supernova ale LMC în comparație cu Calea Lactee.

Rămășița supernovei DEM L316A este, de asemenea, importantă pentru înțelegerea acestui vecin galactic. Aceste rămășițe sunt rezultatul unei supernove de tip Ia cauzate de o pitică albă care a absorbit mai mult material de la o stea însoțitoare decât ar putea absorbi. Această explozie a produs gaze foarte luminoase și a ionizat zona înconjurătoare, ceea ce a fost documentat de Telescopul Spațial Hubble. Hubble, operat de NASA și ESA, a folosit Wide Field Camera 3 (WFC3) în 2016 pentru a surprinde imaginea impresionantă a acestor rămășițe de supernove.

Relevanța științifică și cercetările viitoare

Descoperirea acestor rămășițe de supernove nu este o coincidență. Marele Nor Magellanic este al patrulea membru ca mărime al Grupului Local de galaxii și a experimentat una dintre cele mai semnificative explozii de supernovă din apropierea Pământului, supernova SN 1987A, descoperită la 24 februarie 1987. La o distanță de aproximativ 157.000 de ani-lumină, a fost prima supernova în care steaua părinte a fost identificată cu întrebări importante despre evoluția exploziei stelare.

Investigațiile continue ale SN 1987A, inclusiv prin intermediul celor mai noi tehnologii precum telescopul spațial James Webb, au deschis noi perspective pentru cercetarea astronomică. În special, măsurătorile de neutrini efectuate cu luni mai devreme au confirmat modelele teoretice ale emisiei de energie și reprezintă un plus valoros la cunoștințele despre exploziile supernovei.

Descoperirile lui FAU nu numai că ne extind cunoștințele despre LMC, dar, de asemenea, aruncă mai multă lumină asupra întrebărilor fundamentale despre evoluția universului și rolul Căii Lactee. Acest lucru ar putea pregăti terenul pentru cercetări viitoare și ar putea aprofunda înțelegerea noastră despre Universul Combinat.