Sănătatea mintală a persoanelor fără adăpost: rezultate alarmante ale studiului!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Un studiu al grupului de psihologie juridică de la UNI Med Berlin pune în lumină problemele de sănătate mintală ale persoanelor fără adăpost din Berlin.

Eine Studie der AG Rechtspsychologie von UNI Med Berlin beleuchtet psychische Gesundheitsprobleme bei obdachlosen Menschen in Berlin.
Un studiu al grupului de psihologie juridică de la UNI Med Berlin pune în lumină problemele de sănătate mintală ale persoanelor fără adăpost din Berlin.

Sănătatea mintală a persoanelor fără adăpost: rezultate alarmante ale studiului!

Un studiu actual al grupului de psihologie juridică de la facultatea de medicină din Berlin examinează sănătatea mintală a persoanelor fără adăpost. Cercetarea include date de la 112 indivizi fără adăpost, dintre care 40% erau femei, cu o vârstă medie de 44 de ani și o vârstă medie de patru ani. Rezultatele acestui studiu arată niveluri semnificativ crescute de stres psihologic, un nivel ridicat de deznădejde, probleme legate de alcool și o rată mare de victimizare în rândul celor afectați. Esențial pentru rezultate este identificarea victimizării ca un factor de risc proeminent pentru problemele de sănătate mintală, în special în rândul persoanelor mai tinere fără adăpost și în rândul persoanelor cu origini migrante. Studiul subliniază necesitatea unor intervenții psihosociale cuprinzătoare pentru a îmbunătăți sănătatea mintală a acestui grup vulnerabil. Articolul complet a fost publicat cu acces deschis în revista „Comportamentul criminal și sănătatea mintală” ( Link către studiu ).

Situația persoanelor fără adăpost din Germania este alarmantă. În 2018, aproximativ 678.000 de persoane locuiau fără o adresă permanentă. O proporție semnificativă din acest grup suferă de boli mintale. Potrivit unui alt studiu, nouă din zece persoane fără adăpost se vor confrunta cu o boală mintală în timpul vieții. Dependența este cea mai frecventă problemă în rândul persoanelor fără adăpost, urmată de depresie și tulburări de anxietate. Ceea ce este îngrijorător este că la două treimi dintre cei afectați, boala mintală era deja prezentă înainte de a deveni fără adăpost. Perioada medie dintre primele simptome și pierderea casei este de șase ani și jumătate.

Provocările sănătății mintale

Relațiile dintre lipsa adăpostului și bolile mintale sunt complexe. Boala mintală apare adesea înaintea lipsei de adăpost, dar pot apărea și ca urmare a lipsei de adăpost. Andreas Jung, un exemplu al acestei probleme, a experimentat o escaladare a abuzului său de alcool în perioada în care a fost student în Marburg, ceea ce a dus în cele din urmă la lipsa de adăpost. După mai multe eșecuri, a căutat în sfârșit ajutor într-un grup de autoajutor și a reușit să depășească dependența. Cu toate acestea, la jumătatea lui de 30 de ani, a alunecat în psihoză cu iluzii și halucinații, ceea ce a dus la internarea sa forțată într-un spital de psihiatrie. Proprietarul lui de la acea vreme i-a anunțat apartamentul său și a urmat un anunț de evacuare.

Andreas Jung a locuit în instituții de locuit asistată de mulți ani, a primit sprijin și și-a găsit în sfârșit propriul apartament. El își descrie viața actuală ca fiind stabilă și mulțumită. Experiențele sale arată cât de important este accesul la serviciile de asistență psihiatrică și socială, mai ales în vremuri de urbanizare și schimbări sociale, precum și povara suplimentară a pandemiei de COVID-19, care a sporit și mai mult dezavantajele existente.

Nevoia de abordări interdisciplinare

Cercetările confirmă prevalența ridicată a bolilor mintale în rândul persoanelor fără adăpost. O meta-analiză germană arată că până la 77,4% dintre persoanele afectate au tulburări mintale. Probleme precum marginalizarea și accesul la sprijin rămân provocări majore. Mulți oameni fără adăpost întâmpină dificultăți în a obține ajutor medical sau psihologic, adesea din cauza lipsei de informații și a obstacolelor administrative.

Studiile internaționale sugerează că strategiile de tratament de extensie și disponibilitatea locuințelor la un prag scăzut pot avea efecte pozitive asupra reținerii rezidențiale și asupra simptomelor bolii mintale. Viitoarele proiecte de ajutor ar putea beneficia de implicarea celor afectați anterior și de utilizarea mijloacelor digitale. În cele din urmă, combaterea lipsei de adăpost necesită o abordare interdisciplinară și implicarea activă a celor afectați în conceperea ofertelor de sprijin pentru a combate excluziunea socială și a obține o îmbunătățire durabilă a condițiilor de viață. ( Süddeutsche raportează situația şi PMC oferă o perspectivă suplimentară asupra provocărilor.)