Viitorul soților Donaumoos: o luptă pentru ecologie și agricultură!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Aflați cum Universitatea din Leipzig documentează dezvoltarea istorică a Donaumoos și pune în lumină strategiile actuale de renaturare.

Erfahren Sie, wie die Universität Leipzig die historische Entwicklung des Donaumooses dokumentiert und aktuelle Renaturierungsstrategien beleuchtet.
Aflați cum Universitatea din Leipzig documentează dezvoltarea istorică a Donaumoos și pune în lumină strategiile actuale de renaturare.

Viitorul soților Donaumoos: o luptă pentru ecologie și agricultură!

The Bavarian Donaumoos, once the largest fen in southern Germany, is the focus of intensive renaturation efforts. Conform concluziilor unui studiu interdisciplinar al Universității din Leipzig, care a fost publicat în „E&G Quaternary Science Journal”, se pare că drenajul mlaștinilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea i-a deteriorat grav caracterul natural. Historical maps document the extensive interventions over more than 237 years and highlight the complex changes the area has undergone.

Studiul identifică două etape principale ale reconstrucției între anii 1788-1794 și 1907-1959. Fântâna a fost deschisă pentru uz agricol printr-o rețea elaborată de șanțuri și canale, în timp ce cursul Dunării a fost și el îndreptat. În ciuda multiplelor recomandări de renaturare din anii 1980, progresele în refacerea mlaștinii au rămas rudimentare. Condițiile socio-economice structurale și istorice ar putea împiedica, de asemenea, procesul, deoarece utilizarea agricolă convențională continuă să necesite un drenaj intensiv.

Intervenții istorice și consecințele lor

Cercetările arată că lungimea totală a șanțurilor de drenaj a rămas aproape constantă de la intervenții. Acest drenaj permanent nu numai că pune în pericol funcția ecologică a mlaștinilor ca depozit de carbon, dar duce și la o tasare suplimentară a turbei. Reconstrucția istorică a rețelei de drenaj oferă, de asemenea, noi perspective pentru conservarea monumentelor arheologice, deoarece orizonturile mai vechi de sol și turba pot conține straturi arheologice nerecunoscute. Aceste descoperiri demonstrează că muşchiul Dunării a fost folosit pentru vânătoare încă din mezolitic şi pentru topirea fierului încă din epoca fierului.

Eforturile actuale de renaturare se concentrează și pe modele specifice de îmbunătățire a condițiilor apei din Donaumoos. Un model de experiment este aprobat în Obermaxfeld cu scopul de a îndigui un șanț pentru a investiga efectele ecologice. Acest experiment, dependent de modelarea apelor subterane a Oficiului de Gospodărire a Apelor Ingolstadt, are scopul de a îmbunătăți nivelul apei subterane și caracterul pajiștilor umede, care este important atât pentru biodiversitate, cât și pentru agricultură. Provocările generate de condițiile variate ale mlaștinilor și parametrii solului nu trebuie subestimate.

Strategii pentru creșterea eficienței refacerii turbării

Importanța mlaștilor pentru protecția climei este de necontestat. În Bavaria, însă, renovarea progresează lent, așa cum arată programul de protecție a climei al guvernului bavarez. Se concentrează pe stocarea naturală a CO2 și pe restabilirea biodiversității în aceste ecosisteme importante. Ideal pentru renaturarea cu succes este un nivel al apei de 0 până la 10 cm sub marginea superioară a pământului pentru a recăpăta funcțiile mlaștinilor.

O strategie promițătoare pentru renaturare este așa-numita paludicultura, în care se cultivă plante tolerante la umiditate. Acestea includ cattails, stuf și mușchi sphagnum. Aceste practici nu numai că contribuie la creșterea turbei, ci și permit utilizarea agriculturii ecologice. Pășunatul cu bivoli de apă este, de asemenea, considerat durabil, deoarece aceștia pot folosi mlaștinile, susținând în același timp habitate pentru speciile pe cale de dispariție, cum ar fi voaie.

Lucrările de cercetare în curs și testele modelelor arată o tendință clară către concepte de utilizare alternative care combină agricultura și protecția climei. Îmbogățirea mlaștinilor și adaptarea metodelor tradiționale de cultivare la nevoile speciale ale solurilor umede ar putea juca un rol central în dezvoltarea viitoare a mușchiului Dunării. Colaborarea interdisciplinară implicată în aceste inițiative demonstrează necesitatea de a uni diferite discipline pentru a păstra acest ecosistem unic.

În general, este de sperat că provocările renaturarii vor fi întâmpinate cu înțelepciune și cunoștințe tehnice pentru a găsi soluții durabile pentru Donaumoos bavarez.