Schimbările climatice conduc fluturele vulpei rapid în noi regiuni!

Schimbările climatice conduc fluturele vulpei rapid în noi regiuni!

Într-un studiu recent publicat în jurnalul PNAS, cercetătorii de la Universitatea din Bremen și de la Universitatea din Stockholm au găsit descoperiri interesante despre răspândirea fluturelui vulpea de perete comun (Lasiommata megara) dobândite în contextul schimbărilor climatice. Aceste animale se răspândesc din ce în ce mai mult în regiuni care anterior erau considerate prea reci. Biologul evoluționist Matthew Nielsen și echipa sa au examinat atât adaptările evolutive, cât și provocările pe care le prezintă iernile reci pentru extinderea ulterioară.

Studiul arată că adaptările evolutive rapide, cum ar fi creșterea accelerată și ajustarea timpilor de hibernare, sprijină răspândirea fluturelui. Cu toate acestea, aceste adaptări se confruntă cu limite naturale, mai ales în iernile extrem de reci. În experimentele de teren din Suedia, fluturi din sudul Suediei au fost eliberați în diferite regiuni, inclusiv Skåne, Södermanland și Dalarna, pentru a le studia mecanismele de supraviețuire și adaptare.

Rolul iernilor reci

O constatare cheie a cercetării este că aproape nicio omizi nu a supraviețuit odată ce au fost plasate la nord de zonele lor actuale. Mortalitatea de iarnă deosebit de mare a fost găsită dincolo de limita de distribuție. Această observație sugerează că selecția naturală poate deja să exploateze un anumit potențial evolutiv pentru o mai bună adaptare la frig în condiții aspre de iarnă. Deși schimbările evolutive sunt comparabile cu viteza schimbărilor climatice, ele nu afectează toate trăsăturile esențiale pentru supraviețuire.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că toți fluturii au intrat în hibernare la momentul potrivit, ceea ce sugerează stabilitate genetică sau plasticitate. Ceea ce a fost izbitor a fost că fluturii din nord au crescut mai repede, indicând o adaptare la verile mai scurte. Acești factori sunt cruciali pentru a prezice mai bine schimbările viitoare ale distribuției speciilor.

Limite ecologice și evoluții viitoare

Studiul concluzionează că sunt necesare ierni mai blânde pentru ca fluturele vulpei de perete să se răspândească în continuare. Pentru a înțelege mai bine limitele ecologice și caracteristicile modificabile ale speciei, sunt necesare cercetări intense în acest domeniu. Studiile viitoare s-ar putea concentra pe relația funcțională dintre diferențele ecologice și baza lor genomică.

Pe lângă studiile fluturelui vulpei de perete, există un domeniu mai larg de cercetare care examinează diversitatea genomică și adaptările evolutive în diferite climate. În acest context, perechile de specii strâns înrudite, cum ar fi melcii de uscat și de apă dulce, precum și țânțarii care nu mușcă, sunt examinate pentru a obține o înțelegere mai profundă a mecanismelor de adaptare la schimbările climatice. În studiile sale, Societatea Senckenberg pentru Cercetare Naturală acordă o importanță deosebită integrării experimentelor ecologice și evolutive cu abordări genomice pentru a cerceta fundamentele importante din punct de vedere strategic ale biodiversității.

Aceste constatări subliniază importanța înțelegerii impactului schimbărilor climatice asupra biodiversității și rolul pe care mecanismele evolutive îl joacă în acest proces. Proiectele de cercetare nu servesc doar cercetării de bază, ci și aplicațiilor practice pentru a face față mai bine provocărilor generate de schimbările climatice.

Pentru mai multe informații despre rezultatele studiului, vă rugăm să vizitați Universitatea din Bremen şi IDW Online precum şi Senckenberg.