Psihopatie: noi perspective asupra copilăriei și dezvoltării personalității!

Psihopatie: noi perspective asupra copilăriei și dezvoltării personalității!

Noile abordări ale cercetării psihopatiei extind înțelegerea acestei tulburări complexe, depășind imaginea clasică a comportamentului criminal. În schimb, accentul se pune pe trăsăturile de personalitate problematice care sunt ancorate în modelul alternativ DSM-5 pentru tulburările de personalitate. Acestea includ imprudența, impulsivitatea și neînfricarea. Aceste caracteristici fac, de asemenea, subiectul unui studiu actual al Institutului de Psihologie și Medicină (IFPM) de la Școala de Medicină din Hamburg, condus de prof. dr. Silvia Gubi-Kelm și Prof. Dr. Dahlnym Yoon este regizat. Doctoranzii Theres Volz și Finja Mäueler susțin proiectul, care examinează efectele experiențelor stresante din copilărie.

Cercetătorii definesc experiențele stresante din copilărie ca experiențe precum abuzul și neglijarea, care pot promova dezvoltarea trăsăturilor de personalitate antisociale. Abuzul emoțional în special ar putea fi crucial pentru dezvoltarea unor astfel de caracteristici. Rezultatele studiului sugerează că ideile existente despre psihopatie trebuie reconsiderate pentru a dezvolta o mai bună înțelegere a cauzelor și manifestărilor tulburării. Această abordare este în concordanță cu scopul urmărit de a îmbunătăți măsurile preventive și intervențiile terapeutice pentru a ajuta copiii care prezintă deja semne de trăsături psihopatice.

Semne precoce și diagnostic

O preocupare comună în rândul părinților este dacă lipsa de empatie sau remușcarea copiilor lor ar putea fi un semn de psihopatie. Experții subliniază că majoritatea copiilor nu dezvoltă psihopatie, chiar dacă uneori manifestă un comportament răutăcios. Psihopatia este un continuum, iar unele caracteristici, cum ar fi lipsa de vinovăție sau manipulare, se găsesc la mulți copii. Cu toate acestea, termenul „psihopat” nu este un diagnostic oficial. În schimb, se folosește „tulburarea de personalitate antisocială”, deși „tulburarea de conduită cu trăsături insensibile și lipsite de emoție” pentru copiii cu vârsta de 12 ani și peste este de asemenea luată în considerare în DSM-5.

Studiile au arătat că semnele timpurii de psihopatie pot fi evidente la copiii de până la doi ani. Semnele de avertizare includ minciuna, comportamentul ascuns și comportamentul extrem de egocentric. Youth Psychopathic Traits Inventory (YPI) este adesea folosit pentru a evalua caracteristicile psihopatiei la adolescenți. Acest instrument surprinde aspecte precum farmecul necinstit, grandiozitatea și impulsivitatea. Intervențiile timpurii sunt cruciale deoarece copiii cu trăsături psihopatice necesită tratamente specializate care depășesc măsurile disciplinare tradiționale, deoarece adesea nu răspund la acestea.

Intervenții terapeutice

Tratarea psihopatiei și a tulburării de personalitate antisocială este o provocare. Persoanele cu scoruri mari de psihopatie nu sunt adesea predispuse la intervenții terapeutice, ceea ce promovează nihilismul terapeutic. Dovezile privind eficacitatea metodelor de tratament psihoterapeutic, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia comportamentală dialectică, sunt încă insuficiente. Cu toate acestea, se lucrează la diferite abordări terapeutice pentru a reduce simptomele psihopatiei.

Intervențiile precum intervențiile bazate pe recompense s-au dovedit a fi utile în producerea unor schimbări pozitive de comportament. Utilizarea medicamentelor, cum ar fi antipsihoticele, poate fi, de asemenea, parte a planului de tratament pentru a minimiza comportamentele agresive. Având în vedere complexitatea tulburării și multiplii factori care pot contribui la dezvoltarea trăsăturilor psihopatice - inclusiv influențe genetice, familiale și de mediu - ajutorul profesional pentru copiii afectați este esențial.

Pe scurt, evoluțiile actuale în cercetarea și tratamentul psihopatiei arată că o înțelegere aprofundată a tulburării este esențială pentru a dezvolta terapii eficiente și pentru a îmbunătăți calitatea vieții celor afectați. Rămâne o preocupare importantă faptul că cercetările ulterioare contribuie la îmbunătățirea calității dovezilor în acest domeniu.