Schimbările climatice amenință Arctica: pierderea drastică de ozon în vedere!

Schimbările climatice amenință Arctica: pierderea drastică de ozon în vedere!

Efectele schimbărilor climatice asupra Arcticii sunt alarmante. În ultimele decenii, temperaturile din această zonă sensibilă au crescut de aproximativ patru ori mai repede decât media globală. Acest lucru are consecințe grave asupra stratului de ozon și a climei regionale. Experții de la Universitatea Goethe și de la Institutul de Tehnologie din Karlsruhe (KIT) coordonează zborurile de cercetare ale campaniei ASCCI (Arctic Springtime Chemistry-Climate Investigations) pentru a investiga interacțiunile dintre ozon, vapori de apă și schimbările climatice din Arctica. Măsurătorile se concentrează pe lunile de primăvară, care se caracterizează prin epuizarea ozonului stratosferic, în special la altitudini cuprinse între 5 și 15 kilometri.

Profesorul Björn-Martin Sinnhuber și profesorul Andreas Engel conduc campania. Iarna actuală din Arctica este caracterizată de condiții vizibil de reci în stratosferă, ceea ce poate duce la epuizarea semnificativă a stratului de ozon. Deși concentrațiile de substanțe care epuizează stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) sunt în scădere, degradarea acestor substanțe este un proces îndelungat, care nu este încă complet complet. Măsurătorile documentează prezența substanțelor chimice dăunătoare care epuizează ozonul, iar cercetarea conduce, de asemenea, la informații despre transportul poluanților atmosferici în Arctica care acționează ca gaze cu efect de seră de scurtă durată.

Pierderea de ozon în Arctica

În ultimele două decenii, nivelurile de ozon din stratosfera inferioară au scăzut brusc la sfârșitul iernii și primăvara. Reacțiile chimice cu radicalii de clor și brom sunt principalele cauze ale acestei pierderi de ozon. În timp ce epuizarea ozonului în Antarctica s-a dovedit a fi extrem de severă - nivelurile de ozon acolo în anii 1990 erau cu aproximativ 100 de unități Dobson (UD) sub media din 1970-1982 - pierderea peste mediile arctice este de aproximativ 50 DU. În comparație cu valorile inițiale mai mari cu 100 DU, pierderea este semnificativă, dar nu există nicio gaură de ozon în Arctica și, prin urmare, nicio epuizare semnificativă a ozonului la anumite altitudini.

Diferențele de distrugere a ozonului dintre Antarctica și Arctica se datorează în principal condițiilor climatice diferite. În timp ce Antarctica se caracterizează prin forma sa aproape circulară și izolarea puternică, distribuția neregulată terestră-mare și dinamica atmosferică mai puternică în Arctica asigură un schimb mai frecvent de aer mai cald și bogat în ozon. Această circumstanță duce, de asemenea, la instabilitatea vortexului polar arctic și la o apariție mai rară, dar mai dramatică, a norilor stratosferici polari (PSC).

Prognoze și riscuri pe termen lung

Cercetările arată că schimbările climatice și schimbările asociate ar putea avea un impact negativ și mai mult asupra nivelurilor de ozon din Arctica. Un exemplu al consecințelor drastice este pierderea record de ozon care a fost documentată în timpul expediției „Mozaic” din primăvara anului 2020. În această perioadă, aproximativ 95% din ozonul la maximul de ozon a fost distrus și grosimea stratului de ozon a fost redusă cu mai mult de jumătate. Profesorul Markus Rex de la Institutul Alfred Wegener (AWI) explică că schimbările climatice au contribuit direct la această pierdere masivă de ozon. Proiecțiile arată că această tendință ar putea continua până la sfârșitul secolului 21 dacă emisiile globale vor rămâne necontrolate.

Implicațiile sunt semnificative, în special pentru Europa, America de Nord și Asia, unde radiația UV crescută ar putea crește riscul de cancer de piele și arsuri solare. În ciuda faptului că Protocolul de la Montreal din 1987 a contribuit la reducerea substanțelor care epuizează stratul de ozon, cum ar fi CFC, progresele în combaterea epuizării stratului de ozon rămân critice. Gazul halogenat, care contribuie la încălzirea globală, provoacă simultan răcirea în straturile superioare de aer ale stratosferei, producând efecte paradoxale.

În Arctica, aeronava de cercetare HALO, staționată la Kiruna, Suedia, va fi în funcțiune până în aprilie pentru a înțelege influența gazului halogenat asupra stratului de ozon. Această inițiativă comună este susținută de mai multe instituții, inclusiv Centrul de Cercetare Jülich și Centrul Aerospațial German (DLR). Descoperirile acestei cercetări sunt esențiale pentru a dezvolta mijloace adecvate pentru a atenua epuizarea stratului de ozon în Arctica și pentru a evalua impactul pe termen lung al activităților umane asupra mediului. Concentrațiile de CFC din vortexul polar au scăzut la 90% din maxim din 2000, oferind o ușoară licărire de speranță că situația s-ar putea îmbunătăți pe termen lung dacă emisiile sunt reduse drastic.