Creier de sticlă din Herculaneum: descoperire senzațională în cercetarea vulcanilor!

Creier de sticlă din Herculaneum: descoperire senzațională în cercetarea vulcanilor!

O descoperire fascinantă din Herculaneum pune în lumină soarta orașului în timpul erupției devastatoare a Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr. Cercetătorii de la Universitățile din Roma (III), Clausthal și Napoli au descoperit un cadavru nealterat într-un loc de cult, creierul său transformat într-o substanță unică asemănătoare sticlei. Această descoperire reprezintă singurul exemplu cunoscut de „creier de sticlă” pe Pământ și demonstrează în mod viu puterea distructivă care a însoțit erupția. Rezultatele analizei extinse au fost publicate recent în jurnal Rapoarte științifice publicată, care dă un nou impuls înțelegerii evenimentelor de la Herculaneum.

Investigația a fost condusă de prof. Joachim Deubener de la Universitatea de Tehnologie Clausthal, al cărui scop a fost să demonstreze că este de fapt sticlă și să cerceteze în continuare formarea acestei substanțe neobișnuite din creier. Metodele de înaltă tehnologie folosite au atins rate de încălzire de până la 1.000 de grade pe secundă pentru a recrea condițiile extreme care au existat în timpul erupției. Analiza a constatat că creierul a fost încălzit la cel puțin 510 de grade Celsius în timpul unei perioade extraordinar de calde înainte de a se răci rapid.

Scenariul focarului

Cercetătorii reconstituie că un nor de cenușă foarte subțire, dar fierbinte, a ajuns la Herculaneum. Deși acest nor a lăsat în urmă doar cenușă fină, a avut efecte termice catastrofale, determinând vitrificarea creierului victimei. Descoperirile arată clar că astfel de fluxuri subțiri de cenușă pot reprezenta un pericol semnificativ în ciuda impactului lor structural scăzut. Faptul că creierul și măduva spinării victimei au fost vitrificate la aceste temperaturi extreme ilustrează în mod viu pericolele prezentate de fluxurile piroclastice.

Analiza reziduului de sticlă organic descoperit în craniul unei alte victime în 2020 susține teoria conform căreia creierul s-a transformat în sticlă atunci când victima a fost lovită de norul de cenușă extrem de fierbinte. Acest fenomen este extrem de rar în natură, iar cercetătorii au ajuns la concluzia că condițiile pentru el trebuie să fie foarte speciale: temperaturile ridicate și răcirea rapidă sunt cruciale. În Herculaneum au mai rămas doar câteva schelete, deoarece mulți locuitori au încercat să scape de dezastru.

Orașul Herculaneum

Herculaneum, cândva un modest sat de pescari din Golful Napoli, stă în contrast puternic cu Pompeii. În timp ce Pompeii a fost copleșit de pietre ponce și bucăți de lavă, Herculaneum a suferit un alt fel de distrugere. Pliniu cel Bătrân a descris în însemnările sale că a ajuns în oraș în jurul orei 18:00. și l-a găsit deja îngropat. Locuitorii care au fugit în speranța siguranței au fost adesea surprinși cu privirea de combinația de gaze aprinse, atingând temperaturi de peste 500°C.

Săpăturile recente au descoperit dovezi a câtorva sute de schelete într-o magazie de bărci și în alte zone ale orașului. Examinarea acestor cadavre a arătat că oamenii au murit în câteva secunde după cedarea subită a mai multor organe, demonstrând efectele fluxurilor piroclastice. În ciuda distrugerii, starea de conservare a Herculaneumului a fost unică, s-au păstrat mobilier, îmbrăcăminte și chiar papirusuri. Căldura a carbonizat multe dintre suluri, dar le-a păstrat, permițându-le să fie decodificate folosind tehnici moderne.

Pe scurt, descoperirile științifice despre creierul cadavrului din Herculaneum nu numai că oferă o perspectivă profundă asupra efectelor catastrofale ale erupției Vezuviului, dar contribuie și la cercetările privind vulcanismul și prevenirea dezastrelor. Analizele detaliate confirmă pericolele prezentate de fluxurile piroclastice și fac lumină asupra modului în care astfel de evenimente au modelat istoria omenirii.