Depășirea temerilor de viitor: așa plănuiește generația de mâine!

Depășirea temerilor de viitor: așa plănuiește generația de mâine!

Ca parte a proiectului de cercetare „Planificare în acțiune”, condus de prof. dr. Ruth Ayaß, oamenii de știință de la Universitatea Bielefeld lucrează intens la întrebarea cum vorbesc oamenii despre planurile de viitor în viața de zi cu zi și le pot implementa cu succes. Jonas Kramer și dr. Sarah Hitzler sunt cercetătorii implicați care se ocupă de incertitudinile viitorului. Acest proiect este finanțat de Fundația Germană de Cercetare (DFG) și durează din 2021 până în 2024.

Analiza se bazează pe date extinse obținute din înregistrări video și transcrieri ale conversațiilor. Aceste conversații încep adesea cu o persoană care exprimă o intenție specifică sau formulează o sarcină urgentă. Analiza a produs câteva sute de ore de înregistrări video, Kramer filmând o familie timp de două săptămâni și ulterior colectând date suplimentare pentru a obține o imagine mai completă.

Abordări ale incertitudinii

Scopul studiului este de a identifica structurile discuțiilor de planificare. O constatare cheie sugerează că atunci când planifică vacanțele, oamenii adesea numesc și specifică factorii nesiguri pentru a crea certitudine. Acest lucru indică modul în care planificarea este considerată o practică orientată spre viitor, care caută să modeleze în mod activ evenimentele viitoare, așa cum arată și practica dezvoltării urbane.

Există două abordări principale în teoria planificării: abordarea dominantă, care se bazează pe cunoștințe autorizate și oferă planuri generale, și abordarea deliberativă, care permite polifonia și se bazează pe măsuri democratice. Acesta din urmă este exemplificat de conceptul de „planificare colaborativă”, care a fost inventat de Patsy Healy. Incertitudinile în planificare necesită așadar nu numai scenarii și previziuni precise, ci și o comunicare convingătoare pentru a integra opinii divergente.

Reziliență în planificare

Un concept central în discursul actual de planificare este reziliența, descrisă ca fiind capacitatea unui sistem de a se vindeca singur după o întrerupere. Planificarea orientată spre reziliență necesită intervenții proactive și asigurarea conectivității în cadrul structurilor urbane. Factorii cheie pentru reziliență sunt rezervele de spațiu care pot fi activate, diverse modele de utilizare, clădiri sigure și infrastructură fiabilă.

Viena, de exemplu, urmărește o abordare a orașului inteligent care pune accent pe suveranitatea și participarea datelor, în timp ce voci mai critice subliniază pericolele utilizării datelor. Conflictul privind proiectul orașului inteligent Quay Side din Toronto ilustrează acest lucru, deoarece au fost ridicate preocupări cu privire la încălcarea drepturilor personale. Aceste întrebări sunt, de asemenea, de o importanță considerabilă pe fondul schimbărilor climatice și al provocărilor asociate.

Simon Andreas Güntner, profesor de sociologie spațială la TU Viena, subliniază că culturile de planificare sunt influențate de evoluțiile politice, sociale și tehnologice. El subliniază că o bună planificare, bazată pe valori clare și intervenții sensibile, permite generațiilor viitoare un oraș în care merită să fie trăit.

Discuția despre planificare și reziliență evidențiază cât de important este ca actorii nu doar să-și interpreteze sarcinile în raport cu provocările actuale, ci și să se concentreze pe viziuni de dezvoltare viitoare și de a face față incertitudinilor. Doctoratul lui Kramer pe tema „Planificarea zilnică” la Școala Absolventă în Istorie și Sociologie din Bielefeld este un pas suplimentar în această cercetare importantă.