Nou studiu: Cum epoca nazistă modelează cultura amintirii în Europa!

Nou studiu: Cum epoca nazistă modelează cultura amintirii în Europa!

Un studiu internațional condus de dr. Fiona Kazarovytska de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz (JGU) examinează percepția asupra propriei populații în timpul erei naziste în Europa. Rezultatele acestei cercetări inovatoare au fost publicate în revista *Political Psychology* și se bazează pe un sondaj online efectuat pe 5.474 de persoane din opt țări europene: Belgia, Franța, Lituania, Țările de Jos, Austria, Polonia, Ucraina și Ungaria. Participanții au fost selectați pentru a fi reprezentativi în funcție de vârstă și sex, pentru a obține o imagine cât mai cuprinzătoare posibilă.

Scopul studiului este de a explora amintirile oamenilor despre rolul populațiilor lor respective sub ocupația nazistă. Respondenții au fost rugați să fie de acord pe o scară de la 1 la 7 cu afirmații precum „Oamenii din țara mea au fost persecutați pentru că au rezistat” sau „Populația nu a avut de ales decât să coopereze cu naziștii”. În mod surprinzător, există un model consistent de amintire: în multe țări, propriii strămoși sunt adesea percepuți ca „eroi-victime” care au suferit și au rezistat.

Memoria colectivă și identitatea națională

O concluzie centrală a studiului este ideea larg răspândită că colaborarea cu regimul nazist a rezultat în mare parte din frică sau constrângere. Cu toate acestea, este dovedit istoric că numeroase guverne și secțiuni ale populației au cooperat activ cu ocupanții germani. Cu toate acestea, această colaborare motivată ideologic este adesea mai puțin accentuată în amintirile colective decât narațiunile despre victimizare și eroism.

Această formă de auto-locare morală ar putea fi adânc înrădăcinată în mecanismele psihologice ale memoriei colective. Modele similare au fost deja demonstrate la populația germană și sugerează că aceste forme de auto-glorificare există și în alte societăți europene, în ciuda rolurilor istorice diferite pe care le-au jucat aceste țări. Prezentarea pozitivă a rolului strămoșilor pare să servească drept strategie de păstrare a identității naționale.

Contexte istorice: fugă și expulzare

În contextul mai larg al culturii amintirii, fuga și expulzarea germanilor în 1944/45 reprezintă un subiect important. Timp de decenii, discuția despre victimele germane și suferința lor a fost considerată ofensatoare și retrospectivă. Abia odată cu deschiderea Cortinei de Fier în anii 1990, acest subiect a revenit în dezbatere publică. Autori precum Verena Dohrn, Martin Pollack și Ralph Giordano au adus o contribuție decisivă la abordarea temei prin lucrările lor.

Romana lui Günter Grass „Im Krebsgang”, care este văzută ca o descoperire în discuție, a fost deosebit de importantă. În ultimele decenii, fuga, expulzarea și campania de bombardamente au jucat un rol central în mass-media și știință. Bundestagul a mai decis să înființeze un centru împotriva expulzărilor, deși amplasarea acestuia este controversată.

Efecte psihologice și provocări viitoare

Impactul psihologic al deplasării este grav. Mulți dintre cei afectați suferă de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) și alt stres emoțional. În plus, amintirea colectivă duce la o schimbare a percepției de zbor și expulzare. În a treia fază a amintirii colective, care a început după 1989, mulți caută identitate și rădăcini, în timp ce întâlnirile dintre germani și est-europeni promovează un schimb de istorie și amintiri.

Provocările viitoare includ recunoașterea suferinței germane și căutarea empatiei pentru alte grupuri de victime. Un centru împotriva expulzărilor din Berlin ar putea juca un rol central în cultura amintirii. Rezultatele celui mai recent studiu oferă, prin urmare, noi perspective asupra mecanismelor psihologice din spatele culturilor colective de amintire și relevanța lor socială.