Gheața arctică se topește: semne dramatice de alarmă pentru viitor!

Gheața arctică se topește: semne dramatice de alarmă pentru viitor!

Un nou studiu publicat pe 14 aprilie în jurnal Comunicarea naturii publicat, aruncă lumină asupra mecanismelor complexe de transport al nutrienților și poluanților din râurile siberiene în zona arctică. Condusă de Universitatea din Bristol, o echipă internațională de cercetare a colectat informații de la cea mai mare expediție arctică, expediția MOSAiC. Nava de cercetare POLARSTERN a plutit în gheața de mare timp de un an întreg și a oferit date valoroase despre deriva transpolară, un curent oceanic important din Oceanul Arctic care transportă atât apă dulce, cât și materiale terestre.

Cercetările arată cum funcționează deriva transpolară și ce factori, inclusiv creșterea temperaturii, influențează răspândirea poluanților. Potrivit studiului, substanțele din râurile siberiene intră în Oceanul Arctic central prin deriva transpolară și se deplasează mai departe în Atlanticul de Nord. Acest lucru se aplică atât substanțelor naturale, cum ar fi nutrienții și oligoelemente, cât și poluanților antropici, inclusiv microplasticele și metalele grele. Cercetarea documentează schimbări semnificative în compoziția apei râului siberian de-a lungul rutei de derivă.

Influența gheții de mare asupra transportului în masă

O concluzie centrală a studiului este rolul activ al gheții marine în redistribuirea substanțelor. Gheața de mare absoarbe materiale din mai multe râuri și, prin urmare, joacă un rol cheie în transportul de nutrienți și poluanți. Echipa de cercetare a efectuat analize ale izotopilor de oxigen, neodim și pământuri rare din probe de apă de mare, gheață de mare și zăpadă, ceea ce le-a permis să urmărească originea substanțelor transportate în râuri.

De asemenea, studiul pune sub semnul întrebării ipoteza comună că deriva transpolară este o „bandă transportoare” stabilă pentru apa râului. În schimb, noile descoperiri arată că deriva este variabilă spațial și temporal. Aceste observații oferă o observație unică pe tot parcursul anului, care extinde înțelegerea sistemului oceanic și are implicații importante pentru prezicerea schimbărilor în transportul de masă arctic.

Schimbările climatice și consecințele lor

În contextul schimbărilor climatice actuale, este alarmant faptul că iarna anului 2025 a fost excepțional de caldă în Arctica. Temperaturile la nord de Groenlanda au fost cu aproximativ 10 grade peste media pe termen lung, ceea ce a dus la formarea de gheață de mare semnificativ redusă. Datele satelitare arată că suprafața de gheață a scăzut la 12,6 milioane de kilometri pătrați pe 13 aprilie 2025. Aceasta este cea mai mică zonă de când au început măsurătorile în urmă cu aproape 50 de ani și cu 5,4% mai mică decât media din 1981 până în 2010, potrivit datelor din satelit. NDR.

Cercetătorul climatic Dirk Notz avertizează că Arctica intră în sezonul de topire, care durează până în septembrie, cu o acoperire subțire de gheață vulnerabilă. Cercetările și observațiile arată că încălzirea globală este principalul factor din spatele acestei topiri a gheții, care are loc de patru ori mai repede în Arctica decât media globală. De atunci, cifrele de consum s-au deteriorat dramatic: încă din perioada preindustrială, suprafața de gheață arctică și-a pierdut jumătate din volum, de la puțin sub opt milioane de kilometri pătrați (1850-1900) la abia patru milioane în prezent.

Calculele model ale IPCC sugerează că Arctica ar putea chiar să fie fără gheață până la mijlocul secolului dacă nu este implementată o protecție suficientă a climei. Notz consideră că trebuie să ne așteptăm la prima vară în mare parte fără gheață din Arctica în următorii cinci până la 25 de ani; chiar dacă toate obiectivele climatice sunt îndeplinite, se așteaptă o încălzire globală de 2,7 grade până în 2100.

Scăderea continuă a gheții marine nu prezintă doar riscuri ecologice, ci ar putea oferi și oportunități economice, cum ar fi creșterea transportului comercial. În același timp, însă, reprezintă o amenințare serioasă pentru speciile de animale care trăiesc acolo, în special pentru urșii polari, și ar putea duce la creșterea nivelului mării cu până la un metru până în 2100 din cauza topirii calotei de gheață Groenlandei. Trebuie să răspundem urgent la aceste evoluții pentru a păstra condițiile de viață în Arctica.