Ochi de albină: busolă misterioasă pentru artiștii zburători ai naturii!

Ochi de albină: busolă misterioasă pentru artiștii zburători ai naturii!

Pentru a le înțelege abilitățile impresionante de navigare, o echipă de cercetare de la Universitatea din Konstanz și Universitatea din Ljubljana a studiat modul în care funcționează ochii albinelor. Aceste albine sunt uimitor de bune să zboare la kilometri de la stupul lor și să se întoarcă iar și iar. Se știe că aceștia folosesc poziția soarelui ca busolă, chiar și în condiții dificile de vizibilitate. O cheie importantă a acestei abilități constă în structura specială a ochilor lor.

Ochii albinelor, numiți și ochi compuși, sunt formați din mii de ochi individuali mici, ommatidia, fiecare captând lumina și o transmite creierului. Fiecare ommatidium funcționează ca o unitate vizuală independentă. Se estimează că albinele au între 5.000 și 8.000 din aceste unități per ochi, în timp ce unele specii de bondari pot avea până la 17.000. Această structură oferă albinelor un câmp vizual larg și permite detectarea rapidă și precisă a mișcării.

Rolul luminii polarizate

Un aspect cheie al studiului a fost înțelegerea modului în care albinele percep lumina polarizată. Ochii albinelor sunt capabili să detecteze modele de polarizare la scară largă pe cer. Partea superioară a ochilor analizează în mod specific această lumină polarizată, în timp ce restul ochiului asigură crearea unei imagini clare. Această combinație de analiză și claritate a imaginii oferă o percepție mai puțin detaliată, dar mai precisă a cerului.

Celulele sensibile la lumină din ochii albinelor sunt legate între ele, permițând albinelor să blocheze informațiile neimportante și să se concentreze pe imaginea de ansamblu. Acest lucru este similar cu modul în care funcționează ochiul uman, unde pixelii sunt grupați împreună în condiții de lumină scăzută. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea influența tehnologiile moderne, cum ar fi navigația autonomă. Ochii artificiali de albine ar putea fi folosiți, de exemplu, ca o completare rentabilă la sistemele de navigație existente.

Abilități vizuale și preferințe de culoare

Pe lângă capacitatea lor de a detecta lumina polarizată, albinele sunt deosebit de sensibile la lumina ultravioletă. Această abilitate este crucială atunci când vine vorba de găsirea florilor bogate în nectar și polen. Albinele au vedere tetracromatică, ceea ce le permite să vadă un spectru mai larg de culori, inclusiv culori invizibile pentru oameni. Preferințele lor de culoare tind să se concentreze pe florile albastre și violete.

Ochii compuși ai albinelor le permit să vadă lumea ca un mozaic de imagini individuale, spre deosebire de oamenii care percep o imagine continuă. Acest lucru le oferă insectelor posibilitatea de a se orienta bine chiar și în condiții de iluminare slabă. În plus, albinele folosesc repere vizuale în mediul lor pentru a-și găsi drumul înapoi la stupul lor. Ei comunică prin semnale vizuale, în special celebrul dans waggle, pentru a împărtăși informații despre sursele de hrană.

Aceste descoperiri despre ochii albinelor nu sunt doar fascinante, ci subliniază și complexitatea sistemelor lor vizuale și importanța lor pentru supraviețuirea lor. Publicarea studiului, care a apărut în „Biology Letters of the Royal Society Publishing”, oferă perspective interesante asupra fiziologiei și comportamentului vizual al acestor insecte vitale.

Georgios Kolyfetis, doctorand în neurobiologie la Universitatea din Konstanz, lucrează intens pe aceste teme, susținut de dr. James Foster și prof. Gregor Belušič, ambii activi în cercetarea percepției luminii polarizate și a fiziologiei sistemului vizual al insectelor.