Elevii își subestimează adesea abilitățile – o analiză critică!
Studiul efectuat de Universitatea din Mannheim arată distorsiuni în autoevaluarea abilităților terapeutice în rândul studenților la psihologie.

Elevii își subestimează adesea abilitățile – o analiză critică!
Pe 28 mai 2025, Universitatea din Mannheim va publica un studiu revoluționar privind autoevaluarea abilităților terapeutice în rândul potențialilor psihoterapeuți. Sub conducerea Prof. Dr. Georg W. Alpers a examinat modul în care studenții de la masterat în psihologie clinică și psihoterapie își evaluează abilitățile în timpul unui stagiu de management al conversației. Rezultatele studiului, care sunt publicate în revista „Psyhotherapy, Psychosomatics, Medical Psychology”, arată diferențe izbitoare între autoevaluările și cele ale altora.
Pentru a demonstra abilitățile terapeutice, 39 de masteranzi au efectuat interviuri de anamneză cu pacienți antrenați de simulare. Elevii și-au evaluat propriile abilități folosind Scala de terapie cognitivă și le-au comparat cu evaluările unui expert. Analiza a relevat un nivel scăzut de acord între autoevaluări și evaluările externe (ICC=0,25), indicând părtiniri sistematice în percepția de sine. Elevii cu abilități peste medie tind să-și subestimeze abilitățile, în timp ce aproximativ o treime dintre participanții mai puțin capabili își supraestimează abilitățile.
Rolul autoeficacității
Un aspect central al studiului este examinarea autoeficacității terapeutice. Studiile arată că studenții cu un sentiment mai mare de autoeficacitate își evaluează abilitățile mai pozitiv, indiferent de performanța lor reală. Legătura dintre autoeficacitate și autoevaluare ar putea juca un rol important în îmbunătățirea evaluării abilităților psihoterapeutice. Rezultatele indică faptul că autoevaluarea depinde în mare măsură de factori specifici persoanei și este mai puțin influențată de dificultatea situației de conversație respective. Acest lucru este în concordanță cu discuția conform căreia autoreflecția este esențială în formarea în psihologia clinică, dar poate fi, de asemenea, susceptibilă la distorsiuni, după cum arată studiul.
În plus, au fost făcute recomandări pentru a corecta aceste părtiniri. Implementarea unui program de pacient actoric ar putea ajuta la oferirea studenților oportunitatea de a exersa și de a reflecta asupra situațiilor dificile de conversație. Inițiativa este susținută și de un nou program al Ministerului Științei, ca parte a „Studiului de succes în Fondul Baden-Württemberg”.
Concluzii și perspective
Studiul evidențiază nevoia de feedback și formare direcționate pentru psihoterapeuți aspiranți. Pentru a promova o imagine corectă de sine, masteranzii ar trebui să fie instruiți în a reflecta asupra abilităților lor psihoterapeutice. Rezultatele cercetărilor anterioare arată că autoevaluările sunt adesea inexacte și, prin urmare, este necesară o examinare țintită a propriilor abilități. Având în vedere rezultatele, pregătirea în practica psihoterapeutică va depinde în mod esențial de cât de bine își pot evalua în mod realist elevii propriile competențe.
Cei interesați pot contacta Prof. Dr. Georg W. Alpers (Tel: +49 621 181-2106, Email: alpers@mail-uni-mannheim.de ) sau Yvonne Kaul (Tel: +49 621 181-1266, E-mail: kaul@mail-uni-mannheim.de ) oferă mai multe informații.
Pentru mai multe informații despre cercetare, citiți articolul de mai jos PubMed, iar publicația integrală poate fi găsită în revista de specialitate „Psihoterapie, Psihosomatică, Psihologie Medicală” Thieme.
Aceste rezultate sunt relevante nu numai pentru formarea potențialilor terapeuți, ci ridică și întrebări fundamentale cu privire la calitatea îngrijirii psihoterapeutice.
