Simularea climatică arată: Cât de mult putem economisi pentru planeta noastră?

Simularea climatică arată: Cât de mult putem economisi pentru planeta noastră?

O simulare inedită pe tema climei a avut loc recent la KU (Universitatea de Arte) și a reunit participanți din diferite grupuri reprezentative pentru țări și grupuri de interese. Scopul a fost de a recrea în mod realist negocierile globale privind clima și de a oferi tuturor participanților o înțelegere mai profundă a complexității negocierilor internaționale. Participanții au trebuit să-și lase propriile convingeri deoparte și să adopte punctele de vedere ale țărilor respective pentru simulare, ceea ce a reprezentat o provocare interesantă. De exemplu, Statele Unite au fost descrise fie sub conducerea președintelui Trump, fie înaintea erei sale. Actorii din UE s-au concentrat asupra provocărilor pe care le ridică războiul din Ucraina, aprovizionările cu energie, dezbaterile nucleare și inflația.

Simularea a inclus șase grupuri, inclusiv cele reprezentând națiuni dezvoltate precum Canada, Australia și Japonia, precum și cele concentrate pe China și India. China a abordat în mod special politicile legate de combustibilii fosili și securitatea alimentară, în timp ce India a discutat probleme precum căldura extremă, inegalitatea socială și tensiunile geopolitice. Țările din sudul global, pe de altă parte, s-au ocupat de probleme esențiale, cum ar fi finanțarea climatică, securitatea apei și alimentare și migrația climatică. Aceste țări au avut ocazia să facă propuneri pentru limitarea defrișărilor și reîmpăduririlor, ceea ce i-a ajutat pe participanți să înțeleagă diferențele dintre prioritățile și provocările naționale.

Negocieri și rezultate

Simularea a inclus un total de trei runde de negocieri în care grupurile și-au formulat ofertele interne. Un obiectiv central a fost limitarea încălzirii globale la maximum 2 grade Celsius până în 2100. De asemenea, participanților li sa cerut să plătească cel puțin 300 de miliarde de dolari anual într-un fond internațional pentru climă. După rundele de negocieri, delegații și-au prezentat rezultatele, care au fost introduse într-un program de simulare. Cu toate acestea, în timp ce adulții au reușit să atingă un maxim de 2,1 grade de încălzire până în 2100, studenții au găsit posibil să limiteze acest lucru la 2 grade.

Pentru a combate eficient încălzirea globală, au fost necesare măsuri ambițioase, precum stabilizarea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, combaterea defrișărilor și creșterea proiectelor de reîmpădurire. Simularea a arătat impactul cantitativ al diferitelor măsuri asupra încălzirii globale și a identificat obstacole semnificative în calea cooperării internaționale. Participanții vor aborda acum următoarea conferință climatică din noiembrie cu o înțelegere mai largă a modului de a găsi compromisuri politice.

Contextul politicii internaționale privind clima

Negocierile internaționale privind clima își au originea în 1992 cu „Summitul Pământului” de la Rio de Janeiro. Acest lucru a condus la înființarea Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), care a intrat în vigoare în 1994. Caracteristicile structurale proprii, cum ar fi Conferințele anuale ale părților (COP), oferă celor peste 198 de state membre platforme pentru a dezvolta texte de negociere și a ajunge la un consens asupra deciziilor importante. Printre reperele importante se numără Protocolul de la Kyoto din 1997 și Acordul de la Paris din 2015, care urmăresc să stabilească un obiectiv limitat de a limita încălzirea globală la 1,5 până la sub 2 grade Celsius.

Provocarea cheie rămâne finanțarea măsurilor necesare de protecție a climei, care este adesea un punct controversat între națiuni. Conform celui de-al șaselea raport de evaluare al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (2023), sunt necesare reduceri semnificative ale emisiilor globale de gaze cu efect de seră pentru a reduce încălzirea globală, deoarece schimbările climatice reprezintă nu doar o provocare națională, ci și globală. Probabilitatea ca temperatura suprafeței Pământului să crească cu până la 3,2 grade până în 2100 fără acțiuni suplimentare reprezintă o amenințare serioasă.

Universitatea de artă și-a stabilit obiectivul de a integra durabilitatea în toate aspectele vieții universitare și, în acest sens, lucrează îndeaproape cu parteneri din diverse domenii sociale și economice. Această simulare reprezintă o contribuție importantă la promovarea viitoarelor negocieri privind politica internațională privind clima și implementarea acesteia.