Spiritualitatea în medicină: cheia unei vindecări mai bune?

Spiritualitatea în medicină: cheia unei vindecări mai bune?

Vinerea trecută a avut loc la Universitatea Catolică din Eichstätt a avut loc conferința „Spiritualitatea în contextul bolii și al suferinței”. Peste 120 de participanți din opt națiuni, inclusiv experți și manageri din clinicile de reabilitare și hospiciile, au discutat despre rolul spiritualității în îngrijirea medicală și de îngrijire medicală.

Evenimentul a evidențiat mai multe teme cheie, inclusiv perspective bazate pe dovezi despre spiritualitate ca resursă în procesul de recuperare. O altă atenție a fost integrarea necesară a aspectelor spirituale în cadrul structural și al politicii de sănătate a sistemului de sănătate.

Importanța spiritualității în asistența medicală

Organizatorii, profesorul Dr. Janusz Surzykiewicz și Dr. Sigurd Eisenkeil, au tras o concluzie pozitivă: Integrarea spiritualității trebuie integrată științific în îngrijirea sănătății. Spiritualitatea are o influență pozitivă demonstrată asupra sănătății mentale și fizice a pacienților. Participanții au fost de acord că inițiativele de politică de sănătate sunt necesare pentru a integra nevoile spirituale în standardele de îngrijire, orientări și programe de formare.

Din 1984, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) Importanța dimensiunii spirituale în îngrijirea sănătății este în creștere. Andreas Heller descrie această dezvoltare ca o „mică revoluție” în discursul global privind sănătatea și subliniază că astfel de schimbări sunt deosebit de notabile într-un moment în care pot fi observate tendințe opuse în sectorul sănătății.

Integrarea îngrijirii spirituale și a sănătății

Integrarea dimensiunii spirituale în îngrijirea sănătății, adesea rezumată sub termenul „Îngrijire spirituală”, arată efecte pozitive asupra experienței bolii și asupra procesului de vindecare. Studiile arată că credințele spirituale oferă pacienților curaj, speranță și pace interioară în situații de boală și de sfârșitul vieții. Cu toate acestea, această integrare are loc variabil, în funcție de regiune și de circumstanțele specifice.

Distincția dintre formele profesionale din domeniul sănătății și cele pastorale de îngrijire spirituală este un aspect central. În timp ce pastorii sunt specializați în nevoi spirituale, profesioniștii din domeniul sănătății își asumă sarcini de sprijin. Orientarea interprofesională a îngrijirii spirituale promovează colaborarea și comunicarea între diferitele discipline.

Medicii sunt încurajați să includă aspecte spirituale în anamneza și planificarea terapiei. Acest lucru este deosebit de relevant în îngrijirea paliativă, unde îngrijirea spirituală a fost o parte integrantă din anii 1970. Orientările naționale solicită în mod explicit includerea dimensiunii spirituale în îngrijirea la sfârșitul vieții.

Provocările și oportunitățile care decurg din această dezvoltare au fost discutate în contextul discuțiilor actuale privind politica de sănătate și cu privire la pluralizarea religios-spirituală care se caracterizează prin imigrație. Scopul este o (auto)asigurare istorică și conceptuală a domeniului de cercetare și practică a „Îngrijirii spirituale” pentru a-și consolida și mai mult relevanța în sistemul de sănătate.

Un modul de predare pentru studenții la medicină care a fost introdus recent la Universitatea din Zurich este oferit, a fost foarte bine primit și a câștigat deja premii. În viitor, se vor căuta mai multe pregătiri CAS pentru medici, asistente și capelani, pentru a promova abilitățile necesare pentru a încorpora spiritualitatea în practica medicală.