Revoluție în cercetarea CMT: o nouă speranță pentru celulele nervoase!

Revoluție în cercetarea CMT: o nouă speranță pentru celulele nervoase!

Cercetătorii de la Universitatea din Köln și de la Universitatea d'Angers au investigat un mecanism al bolii Charcot-Marie-Tooth (CMT) într-un studiu revoluționar. Această boală este cea mai frecventă boală ereditară a nervilor care dăunează căilor nervoase care controlează mișcările musculare și transmit inputul senzorial. Cercetările actuale se concentrează pe tipul 2A (CMT2A), în care mutațiile din gena MFN2 joacă un rol crucial. Rezultatele au fost publicate recent în Journal of Cell Science.

Studiul arată că mutațiile din gena MFN2 duc la moartea celulară programată (apoptoză), care în cele din urmă duce la moartea ireversibilă a celulelor nervoase. Până acum, nu era clar cum diferite mutații care apar în gena MFN2 ar putea duce la simptome clinice similare. Grupul de cercetare a descoperit că aceste mutații arată un model comun în liniile de celule umane care face celulele susceptibile la apoptoză.

Mecanisme și fiziopatologie

Măsurătorile proteinelor marker au arătat că moartea celulară a fost activată în toate mutațiile examinate. S-a dovedit că moartea celulară a fost declanșată de mutații în MFN2 dacă proteina sau proteinele înrudite nu erau suficient de prezente. În mod surprinzător, nivelurile crescute ale proteinei MFN2 au fost capabile să atenueze parțial unele disfuncții. Experimentele pe celulele pacientului au confirmat în continuare aceste rezultate și arată că CMT2A ar putea oferi un punct de plecare central pentru măsuri terapeutice viitoare prin semnalul morții celulare.

Boala Charcot-Marie-Tooth tip 2A este o tulburare autosomal dominantă care poate afecta nu numai sistemul nervos periferic, ci și sistemul nervos central. Caracteristicile clinice ale acestei tulburări includ pierderea senzorială progresivă la nivelul extremităților și dezvoltarea pes cavus, o deformare a piciorului. În ultimii ani, au fost identificate peste 100 de mutații patogenetice ale genei MFN2, dar relația dintre fenotipul clinic și genotipuri rămâne neclară.

Abordări viitoare de cercetare

Studiul subliniază că șoarecii transgenici cu mutații MFN2 prezintă modificări în distribuția mitocondrială și deficite în lanțul respirator. Aceste constatări sunt esențiale pentru înțelegerea diversității manifestărilor clinice ale CMT2A și pentru a ilumina potențialul pentru intervenții terapeutice specifice. Cercetările viitoare ar trebui să aprofundeze și mai mult legătura dintre mutațiile MFN2 și moartea celulelor nervoase.

În plus, în literatură au fost descrise și alte boli mitocondriale, cum ar fi neuropatia optică ereditară Leber (LHON), care sunt caracterizate prin mutații specifice ale ADN-ului mitocondrial. Acestea arată, printre altele, modul în care mutațiile provoacă, de asemenea, sinteza redusă de ATP și eliberarea crescută de radicali liberi, ceea ce duce la disfuncția celulelor ganglionare retiniene. Astfel de rezultate ar putea fi relevante în viitor pentru terapiile care depășesc simptomele pure și abordează mecanismele de bază.

În general, cercetarea în CMT2A evidențiază conexiunile complexe dintre genetică, biologia celulară și simptomele clinice. Oportunitățile care decurg din această cercetare ar putea oferi baza pentru noi abordări terapeutice care oferă o calitate îmbunătățită a vieții pacienților cu această boală adesea devastatoare.