Revoluția în Renania: Cum au modelat primii fermieri agricultura!
Proiectul de cercetare interdisciplinară de la Universitatea din Köln examinează schimbările agricole din Neolitic din Renania din anii 6000-4000 î.Hr.

Revoluția în Renania: Cum au modelat primii fermieri agricultura!
Un proiect de cercetare interdisciplinară privind agricultura timpurie din Renania a dezvăluit perspective semnificative asupra dezvoltării culturii cerealelor între mileniul VI și începutul mileniului IV î.Hr. Livrat. Sub conducerea profesorului dr. Silviane Scharl și a dr. Astrid Röpke de la Universitatea din Köln și a profesorului dr. Astrid Stobbe de la Universitatea Goethe din Frankfurt, echipa a examinat modul în care agricultura din Europa Centrală s-a schimbat în această perioadă. Studiul a fost publicat în „Journal of Archaeological Science” și finanțat de Fundația Germană de Cercetare, implicând oameni de știință din diverse discipline.
Primii fermieri din Europa Centrală au aparținut Culturii Ceramice Lineare, care a existat între anii 5400 și 4900 î.Hr. era activ. Agricultura lor se baza în principal pe soiuri antice de grâu, cum ar fi emmer și einkorn. De-a lungul timpului, în special în neoliticul mijlociu între 4900 și 4500 î.Hr. În secolul I î.Hr., în metodele de cultivare au fost integrate noi tipuri de cereale precum grâul gol și orzul. Aceste schimbări au condus la creșterea rezistenței și flexibilității agricole, permițând fermierilor să cultive atât culturi de iarnă, cât și de vară și să utilizeze diferite tipuri de sol.
Analiza științifică a descoperirilor arheobotanice
Echipa de cercetare a analizat macrorămășițele arheobotanice din 72 de situri neolitice din Renania. Mostrele care conțin semințe carbonizate datează de la sfârșitul mileniului al VI-lea până la începutul mileniului al IV-lea î.Hr. Statisticile multivariate au arătat diferențe semnificative între fazele neolitice. În special în neoliticul mijlociu, diferențele în practicile agricole erau deja evidente la începutul perioadei.
Cea mai mare varietate de cereale a fost în jurul anului 4350 î.Hr. înregistrată, urmată de o scădere care indică o transformare a sistemului agricol. Rezultatele indică, de asemenea, creșterea creșterii animalelor, în special creșterea vitelor, care a devenit mai importantă în anii următori. Fermierii au dezvoltat diverse tehnici agricole pentru a reactiona flexibil la conditiile de mediu respective.
Revoluția neolitică într-un context global
Rezultatele studiului din Renania se încadrează în imaginea mai amplă a Revoluției Neolitice care a avut loc în „Semiluna Fertilă” între 9500 și 8300 î.Hr. î.Hr. a început. Această revoluție, care a declanșat și o schimbare fundamentală în Europa, a dus la sedentarizare și la dezvoltarea culturilor plantatoare și pastorale. Schimbări importante precum diviziunea muncii, rolurile sociale și noile tehnologii caracterizează această eră. Criticii termenului de „revoluție” subliniază că aceste evoluții au avut loc treptat și adesea de-a lungul secolelor.
Neolitizarea, un termen inventat de Vere Gordon Childe, descrie nu numai schimbările sociale și culturale, ci și dezvoltarea agriculturii în diferite regiuni în mod independent, cum ar fi Asia de Est. Presiunea condițiilor nefavorabile de mediu poate să fi fost unul dintre factorii care au condus la introducerea agriculturii.
În Europa, tranziția către agricultură a început în urmă cu aproape 9.000 de ani odată cu migrarea fermierilor din Marea Egee și vestul Anatoliei urmând ruta Dunării. Vânătorii-culegători au coexistat cu acești fermieri timpurii timp de câteva generații. Procesul de neolitizare a fost astfel caracterizat printr-o combinație de migrație și amestec de populație, mai degrabă decât conflicte violente.
În acest cadru complex, studiul agriculturii timpurii din Renania reprezintă o contribuție semnificativă la reconstrucția drumului umanității. Abordările științifice care combină datele genetice antice cu metodele moderne permit o perspectivă mai profundă asupra schimbărilor demografice și dezvoltărilor agricole din această epocă magnifică.
Pentru mai multe informații despre rezultatele acestui studiu, vizitați Universitatea din Köln, Wikipedia şi Arheologia 42.