Cercetătorii dezvăluie secretul nutriției dinozaurilor!

Cercetătorii dezvăluie secretul nutriției dinozaurilor!

O echipă internațională de cercetare a studiat stilul de viață al dinozaurilor giganți în perioada jurasică și a obținut informații revoluționare. Sub conducerea dr. Daniela E. Winkler de la Universitatea din Kiel, dr. Emanuel Tschopp de la Universitatea Liberă din Berlin și André Saleiro de la Universitatea NOVA Lisabona, echipa a analizat uzura dinților la diferite sauropode. Acest studiu, bazat pe metoda Dental Microwear Texture Analysis (DMTA), aduce noi perspective asupra alimentației și comportamentului acestor creaturi preistorice impresionante.

DMTA, dezvoltat inițial pentru mamifere, a fost acum utilizat sistematic la sauropode pentru prima dată. Au fost analizate un total de 322 de scanări 3D de înaltă rezoluție ale suprafețelor dentare din trei situri importante de dinozauri - Formația Lourinhã din Portugalia, Formația Morrison din SUA și Formația Tendaguru din Tanzania. Probele au inclus 39 de dinți, obținuți fie direct din fosile, fie ca amprente de silicon. Aceste semne de uzură arată ce au mâncat animalele în ultimele zile sau săptămâni din viața lor. S-au găsit diferențe semnificative în modelele de uzură între diferitele grupuri și regiuni de sauropode.

Rezultate și constatări

Rezultatele studiului sunt complexe. De exemplu, audate flagelice precum Diplodocus prezintă o mare variabilitate în modelele lor de uzură, indicând schimbarea surselor de hrană. În schimb, camarasaurii din Portugalia și SUA prezintă semne de uzură foarte uniforme. Acest lucru sugerează că aceste animale au efectuat migrații sezoniere pentru hrană. Titanosauriformele din Tanzania, pe de altă parte, prezintă modele de uzură mai puternice și mai complexe cauzate de condițiile climatice tropicale până la semiaride și de plantele nisipoase din mediul lor. Acești dinți sunt mai uzați decât cei din alte regiuni, identificând factorul climatic ca o influență cheie.

Studiul arată, de asemenea, că principiile ecologice, cum ar fi formarea nișei și comportamentul migrației, au fost, de asemenea, importante în urmă cu 150 de milioane de ani. Cercetătorii intenționează să efectueze studii viitoare pentru a explora diferențele de dietă între tineri și adulți, precum și adaptările în formele pitice. Scopul său este de a extinde înțelegerea relațiilor paleoecologice și a cercetării biodiversității. Publicarea originală a acestei cercetări este anunțată în revista „Nature Ecology and Evolution”, care subliniază relevanța lucrării.

Importanța analizei microschimbării dinților

DMTA nu este dedicat doar studiului sauropodelor. De asemenea, a fost folosit cu succes pentru a analiza obiceiurile de hrănire ale teropodelor precum Allosaurus și Tyrannosaurus rex. Un studiu realizat de Universitatea din Tokyo în colaborare cu Universitatea din Mainz și Universitatea din Hamburg a folosit această metodă pentru a examina 48 de dinți, inclusiv 34 de la teropode și 14 de la crocodili. Analiza tiparelor de zgâriere a evidențiat puține dovezi de zdrobire a oaselor la teropodele studiate, sugerând diete alternative sau dinți deosebit de bine conservați.

Au existat, de asemenea, diferențe între dinozaurii juvenili și cei adulți: dinozaurii juvenili aveau mai multă uzură a dinților, ceea ce sugerează o mâncare mai frecventă a trupelor. De asemenea, este interesant faptul că DMTA ar putea ajuta la reconstruirea dietei animalelor dispărute și a ecosistemelor acestora, ceea ce este de mare importanță pentru înțelegerea dezvoltării evolutive. Metoda ar putea fi aplicată la studiile viitoare ale sauropodelor cu gât lung și chiar uzării bucale la insecte.

În rezumat, cercetările diverse asupra dietei dinozaurilor, care acoperă diverse specii de dinozauri erbivori și carnivori, prezintă o imagine complexă a stilului de viață al acestor animale. Folosind coproliți, excrementele fosilizate, oamenii de știință au reușit să tragă concluzii despre comportamentul de hrănire și, astfel, să afle mai multe despre influențele de mediu ale erelor respective. Dinozaurii au trăit diferit - ca ierbivore, carnivore, piscivore sau omnivore - ceea ce subliniază capacitatea lor de a se adapta la diferite habitate și surse de hrană. Analiza mai profundă a formelor și uzurii dinților joacă un rol central în această cercetare și deschide noi orizonturi pentru paleontologie.